1. Rimetea, județul Alba – satul unde „soarele răsare de două ori”
Rimetea este unul dintre cele mai spectaculoase sate din Transilvania, așezat la poalele impunătoarei Piatra Secuiului. Relieful din jur a dat naștere expresiei potrivit căreia aici „soarele răsare de două ori”, deoarece dimineața astrul poate fi ascuns pentru o perioadă de masivul stâncos înainte să reapară.
Satul este renumit pentru șirurile sale de case albe, cu obloane în nuanțe de verde, multe ridicate în secolele XVIII-XIX. După un incendiu devastator din secolul al XIX-lea, o parte importantă a localității a fost reconstruită, rezultând aspectul arhitectural unitar pe care îl vedem astăzi. În zonă există și urmele vechilor mine de fier, mineritul având un rol important în dezvoltarea așezării. Rimetea păstrează aproximativ 200 de clădiri tradiționale, iar cea mai veche casă cunoscută datează din 1668.
2. Viscri, județul Brașov – satul săsesc devenit celebru în întreaga lume
Viscri este una dintre cele mai cunoscute așezări săsești din Transilvania. Ulițele sale sunt mărginitе de gospodării tradiționale, cu porți mari și case colorate, construite într-un stil caracteristic comunităților săsești.
Simbolul localității este biserica fortificată amplasată pe dealul de deasupra satului. Originile sale sunt foarte vechi, cercetările arheologice indicând existența unei biserici aici încă de la începutul secolului al XII-lea. Ulterior, construcția a fost extinsă și fortificată. Viscri face parte din patrimoniul mondial UNESCO, alături de alte sate transilvănene cu biserici fortificate. Satul a devenit cunoscut internațional și datorită interesului Regelui Charles al III-lea pentru patrimoniul rural al Transilvaniei.
3. Ciocănești, județul Suceava – satul cu „case încondeiate”
Ciocănești este probabil unul dintre cele mai ușor de recunoscut sate din România. Numeroase case sunt decorate la exterior cu motive geometrice tradiționale asemănătoare celor întâlnite pe costumele populare și pe ouăle încondeiate din Bucovina.
Tradiția decorării fațadelor în această manieră s-a răspândit începând din a doua jumătate a secolului XX, transformând treptat localitatea într-un adevărat muzeu în aer liber. Motivele ornamentale provin din vechea artă populară locală și pot fi regăsite pe cămăși, catrințe, bundițe și alte elemente ale portului tradițional. Ciocănești este atestat documentar încă din anul 1400 și păstrează numeroase tradiții și obiceiuri bucovinene. Localitatea este cunoscută și pentru arta încondeierii ouălor și pentru muzeele sale etnografice.
4. Breb, județul Maramureș – imaginea satului maramureșean de odinioară
Așezat la poalele Munților Gutâi, Breb este unul dintre satele în care arhitectura și atmosfera tradițională a Maramureșului s-au păstrat foarte bine. Aici pot fi întâlnite case vechi din lemn, porți maramureșene sculptate, șuri, livezi și gospodării răspândite de-a lungul ulițelor.
Istoria satului este documentată încă din Evul Mediu. Unul dintre cele mai importante monumente locale este vechea biserică de lemn „Sfinții Arhangheli”, al cărei turn datează din 1531. Breb a atras de-a lungul timpului numeroși vizitatori străini interesați de modul tradițional de viață din Maramureș. Regele Charles al III-lea a vizitat satul în 2004, iar restaurarea unor gospodării vechi a contribuit la conservarea patrimoniului local.
5. Șirnea, județul Brașov – primul sat turistic al României
Șirnea este o mică așezare montană aflată la poalele Munților Piatra Craiului, la peste 1.200 de metri altitudine. Casele sunt răspândite printre dealuri, fânețe și pășuni, iar panorama asupra munților transformă localitatea într-unul dintre cele mai pitorești sate din zona Bran-Moieciu-Fundata.
Șirnea are și o poveste aparte: este considerată una dintre localitățile care au deschis drumul turismului rural organizat în România. Profesorul Nicolae Frunteș a avut un rol important în promovarea satului și a tradițiilor sale, iar în 1973 Șirnea s-a numărat printre localitățile declarate experimental „sate turistice”. Creșterea animalelor, păstoritul, fânețele și gospodăriile răsfirate au contribuit la păstrarea caracterului său montan tradițional.
