Istoria feroviară a Sinaiei începe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu dezvoltarea legăturilor pe calea ferată dintre București și Valea Prahovei. La 10 iunie 1879, dimineața, din Capitală pleca așa-numitul „tren de plăcere”, care avea să ajungă până la Câmpina. De aici, călătorii își continuau drumul spre Sinaia cu birjele, deoarece porțiunea de cale ferată dintre Câmpina și Sinaia nu era încă deschisă circulației. Trenurile aveau să ajungă efectiv în stațiune câteva luni mai târziu, la 1 decembrie 1879.
Odată cu deschiderea liniei a apărut și prima clădire destinată călătorilor din Gara Sinaia. Pentru acea perioadă, construcția era una impunătoare, fiind alcătuită dintr-un corp central cu etaj, încadrat de două aripi laterale simetrice, construite doar la nivelul parterului.
Una dintre încăperile gării avea însă o destinație aparte. Aici fusese amenajat primul „salon princiar”, rezervat primirii suveranului și personalităților care îl însoțeau. Importanța Sinaiei pentru familia regală a României avea să crească rapid, mai ales datorită apropierii Castelului Peleș.
La începutul anului 1886, salonul princiar, aflat în aripa dreaptă a clădirii, a fost extins de serviciile de întreținere ale C.F.R. În urma lucrărilor, spațiul a devenit prima gară regală din Sinaia, funcție pe care avea să o îndeplinească până în anul 1940.
După dispariția monarhiei și plecarea familiei regale din România, fostul salon a trecut printr-o perioadă în care destinația sa s-a schimbat radical. De-a lungul timpului, încăperile au fost utilizate drept sală de proiecții, club pentru muncitori, bibliotecă, sală de dans și chiar atelier de tâmplărie metalică.
Clădirea a supraviețuit însă acestor transformări și, datorită pasionaților de istorie feroviară, fostul salon regal a fost salvat și readus la o înfățișare apropiată de cea din perioada sa de glorie. Astăzi, spațiul păstrează o colecție de machete, obiecte și însemne feroviare, devenind un loc în care vizitatorii pot descoperi o parte din istoria căilor ferate românești.
O nouă gară pentru Sinaia
Din vechiul ansamblu construit în 1879 avea să supraviețuiască doar partea care cuprindea salonul princiar, devenit ulterior salon regal. Restul clădirii a fost demolat în 1911.
Pe locul său, societatea „Demeter Cartner & Co.” din București a construit edificiul monumental care formează și în prezent principala clădire a Gării Sinaia. Noua construcție a fost proiectată pentru a răspunde unui trafic de călători mult mai intens și dispunea de un hol central generos, precum și de două aripi laterale.
La parter au fost amenajate spații destinate activității personalului feroviar, în timp ce la etaj se găseau locuințe pentru angajații stației, o parte dintre acestea fiind păstrate de-a lungul timpului.
Ridicarea unei gări mai mari devenise o necesitate. Sinaia se transformase treptat într-una dintre cele mai elegante destinații turistice ale României, iar numărul celor care ajungeau aici cu trenul crescuse considerabil. Vechea clădire din 1879 devenise prea mică pentru fluxul tot mai mare de călători atrași de stațiunea de pe Valea Prahovei.
Gara regală construită în vremea lui Carol al II-lea
O altă etapă importantă din istoria complexului feroviar de la Sinaia s-a desfășurat între anii 1938 și 1940. De această dată, schimbarea nu a fost determinată de nevoile călătorilor obișnuiți, ci de cerințele familiei regale.
Vechiul salon regal, rămas din construcția inaugurată în 1879, nu mai corespundea standardelor epocii. Din acest motiv s-a decis ridicarea unei noi gări regale, realizată după proiectele cunoscutului arhitect Duiliu Marcu.
Noua clădire a primit un caracter reprezentativ, potrivit rolului său oficial. În interior se păstrează o valoroasă pictură murală care înfățișează o scenă de vânătoare voievodală, operă realizată de pictorul și comandorul de marină Dimitrie Știubei.
Salonul a fost destinat primirii regelui Carol al II-lea și, ulterior, regelui Mihai I, devenind unul dintre spațiile asociate prezenței familiei regale la Sinaia.
După instaurarea regimului comunist, clădirea și-a pierdut pentru o perioadă funcția inițială. Între 1949 și 1965, aici a funcționat clubul muncitoresc C.F.R. Din 1965, edificiul a revenit în circuitul oficial, iar până în 1990 a fost cunoscut drept „gara prezidențială”.
După 1990, clădirea a început să fie prezentată din nou sub denumirea istorică de Gara Regală Carol al II-lea. În prezent, aceasta este utilizată ca salon de protocol și rămâne una dintre mărturiile importante ale legăturii dintre Sinaia, familia regală și istoria căilor ferate din România.
